Povestea unui vegan – Fleur

De mic copil am iubit animalele, chiar inainte de a putea merge, povestesc ai mei. Imi aduc aminte, ca si copil, cum aduceam acasa caini gasiti pe strada, spre exasperarea parintilor.

Imi aduc aminte de catelusa strazii, Stela, o catelusa blanda si inteligenta, cum ma conducea in fiecare dimineata la scoala. Asta pana intr-o buna zi cand a disparut si am aflat ca fusese ridicata de catre hingheri (nu stiam ce se va intampla cu ea si nimeni nu mi-a spus nimic). Imi doream ca cineva sa aiba grija de ea acolo unde e si s-o iubesca cum o iubisem eu. Copil naiv.

Imi aduc aminte, acum eleva de liceu fiind, cum strangeam banii de buzunar, ma duceam la piata, in Obor, cumparam de toti banutii pasarele (scatii, pitigoi) apoi ma opream in parcul din apropiere si le eliberam, rand pe rand. Si le urmaream zborul spre liberate…

Dl. doctor Andreescu de la cabinetul veterinar de pe Mosilor ma cunostea deja (unul dintre singurele – daca nu singurul – cabinete veterinare de dinainte de revolutie din Bucuresti).

Si amintirile de acest gen continua pana intr-o zi cand am realizat ca, de fapt, ceea ce simt si spun (ca iubesc animalele) nu este in concordanta cu ceea ce fac (le mananc). A fost ca o revelatie, ca si cum m-as fi trezit dintr-un somn adanc. Din acel moment am devenit vegetariana.

Drumul spre veganism a fost unul lung, mult prea lung…

Pe parcurs am invatat despre cruzimea ce se ascunde in spatele oricarui produs de origine animala (de la lapte, oua, miere pana la testele pe animale). Asa am renuntat, rand pe rand, la ele.

Trecerea totala la veganism s-a petrecut intr-o seara, pe cand urmaream o emisiune TV despre vacile din ferme. Emisiunea nu avea nicio legatura cu veganismul, prezenta doar viata acestor animale. La un moment dat au aratat 5 vitei, abia fatati, aflati singuri intr-un hambar. Cameramanul le-a filmat pe rand ochii blanzi si umezi, in timp ce fermierul, pregatit cu pistolul in mana, explica ca acestia reprezinta rebuturi deoarece nu este profitabil sa-i tina. Si i-a impuscat in cap, rand pe rand, cei ramasi in viata asistand speriati la moartea celorlalti, disperati sa caute o scapare, sa scape de moarte. Plangeam in hohote, plang si acum cand scriu aceste randuri. Am fost tentata sa schimb canalul dar am realizat ca fug de mine insami. Am urmarit pana la capat. In acel moment mi-am promis ca voi face tot ce-mi sta in putinta sa ajut aceste suflete, mi-am promis ca voi informa oamenii cu privire la ororile la care sunt supuse animalele.

Am decis sa urmez si un curs de nutritie pentru a ajuta  in adoptarea unei diete vegane sanatoase, pentru a  indeparta temerile si pentru a ajuta la dezradacinarea de traditiile si miturile inoculate de-a lungul timpului. Am realizat si un site cu retete vegane: www.fleursvegankitchen.com

De cand am devenit vegan m-am impacat cu mine insami, mi-am gasit linistea sufleteasca. Este o stare de nedescris, o stare pe care n-am mai simtit-o niciodata in viata, o stare pe care doresc sa o impartasesc. Singurul meu regret este ca n-am realizat acest pas mai demult.

Mesajul meu: Impreuna suntem mai puternici. Lumea este vegana, daca vrem sa fie!

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*