Povestea unui vegan – Anke Baila

anke

Intotdeuna am iubit animalele. Cand eram mica si ma duceam in vizita la rude sau la prietenii care stateau la tara, eu mereu alegeam sa ma joc cu cateii, pisicile si alte animale aflate in curte .

Cand am inceput facultatea, m-am mutat de acasa de la parinti, am locuit pentru prima oara singura si trebuia sa gatesc. Nu mi-a placut niciodata sa prepar carne si nici la cantina nu prea o serveam. In acea perioda inca habar nu aveam de suferinta animalelor  crescute in ferme. Iubeam animalele din toata inima, dar nu stiam si nu vroiam sa stiu cum sufara ele ca apoi sa ne serveasca noua drept mancare. Pana intr-o zi cand un coleg de facultate mi-a povestit de filmul Earthlings (el nefiind vegan, nici vegetarian, vizionand filmul la rugamintea fratelui sau). Auzind acestea am decis sa-l vad si eu… n-am putut sa ma uit mai mult de 5 minute. Era prea dur pentru mine. In acel moment am decis sa nu mai consum carne.

O perioada am mai continuat sa mananc cascaval si branza, dar m-am lasat de lapte, l-am inlocuit cu laptele de soia (care mi-a placut de la inceput mult mai mult ca cel de vaca). Incet, incet am inceput sa citesc mai multe, sa vad mai multe, zile intregi am plans dupa ce am vazut poze sau dupa ce am citit articole despre animalele din ferme. In acest mod am renuntat rand pe rand la alimentele de origine animala pana cand am eliminat toate alimentele provenite de la animale.

M-am mutat la Berlin. Berlinul e vegan wonderland, acolo se gasesc restaurante, pizzerii, brunch-uri, supermarketuri , magazine de haine etc. 100% vegane ! M-am simtit ca in paradis si am vazut cat de usor si de gustos este sa fii vegan. Am incercat retete vegane de pe net si mi-am luat muuulte carti vegane de bucate. Asa am realizat cat de creativa, usoara, gustoasa si exotica este bucutaria vegana. Am inceput sa gatesc, sa incerc, sa ‘veganizez` retetele obisnuite, sa incerc retete noi. Asta este ce m-a bucura cel mai mult. Ca nu renunt la nimic, ma simt mai bine, experimentez mai mult, mananc mai gustos, si chiar si analizele de sange au iesit super bune (mai ales fierul )

Ma simt minunat! Simt ca acum chiar pot spune ca iubesc animalele cu adevarat. Adica le respect, si de aceea nu le mai mananc si nu mai sufara din cauza mea. Veganismul pentru mine inseamna ca ma hranesc vegan, nu port haine, incaltaminte din piele, lana, blana, pene si nimic de origine animala, nu cumpar animale de companie, ci le adopt, nu merg la gradini zoologice si circuri cu animale, cumpar produse cosmetice care nu sunt testate pe animalele. Am reusit sa il fac si pe prietenul meu sa inteleaga suferinta animalelor renuntand apoi si el la carne. Si mama gateste din ce in ce mai des mancare vegana. Cel putin in Germania veganismul incepe sa se dezvolte din ce in ce mai mult si sper ca peste cativa ani sa devina ceva normal si lumea sa se gandeasca mai mult la animale, mediu si sanatatea proprie.

Go vegan!

Cu drag, Anke

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*