Dincolo de oua – De ce cresc gaini in curtea casei

doris_500px

Frumoasa si eleganta Doris fotografiata aici, este una dintre cele trei gaini adoptate. A suferit o operatie majora acum un an pentru a-i fi salvata viata. Operatia a constat in indepartarea oviductului si a unei mase formate din ramasite de oua infectate, care era blocata in abdomenul ei. O treime din greutatea corpului ei a fost indepartata in timpul operatiei. A fost un succes. Ea niciodata nu va mai avea povara de a mai depune inca un ou. Foto: Robert Grillo

Autor:   Robert Grillo

Acest articol a fost originar publicat in limba engleza de Free from Harm la http://freefromharm.org/animal-rescue-stories/beyond-eggs-why-i-keep-backyard-chickens/

Traducere: Gabriela Voicila

Deseori oamenii ma intreaba de ce am gaini. “Pentru oua?”, intreaba ei. Acum desigur, aceasta intrebare presupune ca nu exista nici o alta valoare pentru gaini decat aceea ca produc oua. De fapt, intalnesc oameni interesati mai mult de culorile fanteziste si marimile oualor, decat sunt eu de gainile care depun oua. Nu-i asa ca este interesant? Suntem o cultura fascinata de obiecte. Si probabil ca oul este simbolul cel mai pregnant al fertilitatii in multe culturi, inclusiv a noastra. Si intr-un fel, acest simbol ne-a distras de la ceva mult mai important, ceva ce sper sa evidentiez aici.

 

Raspunsul meu la intrebarea despre oua este, “Nu, sunt de fapt cunostintele dobandite si care continua sa se acumuleze, devenind astfel cea mai importanta parte a experientei mele in cresterea gainilor adoptate,” “Invatand ce?”, ar putea sa intrebe unii pur si simplu. Si eu raspund prin a explica cat de mult am invatat de la aceste pasari, nu doar despre ele, ci si despre mine. De fapt, cresterea gainilor adoptate a fost calea prin care am devenit azi un om foarte diferit fata de persoana care am fost odata.

 

Cunoastere despre oua

 

“O persoana diferita? In ce fel?” Experienta m-a obligat sa pun la indoiala cele mai profunde presupuneri despre animalele crescute pentru produse alimentare, cum ar fi puii care reprezinta 92% din acele animale. Si din prima experienta apropiata cu ele, am ajuns la concluzia, ca vietile lor sunt cu mult mai bogate si complexe decat mi-am imaginat vreodata; capacitatea lor de a socializa in compania altor specii ca si a noastra este cu mult mai sofisticata decat mi-am imaginat vreodata; cat si constientizarea a cine sunt ele de fapt ca si indivizi, de asemenea si rolurile pe care le joaca intr-un grup sunt cu mult mai evoluate decat mi-am imaginat vreodata; capacitatea lor emotionala cu mult mai expresiva decat mi-am imaginat vreodata.

 

Si cel mai important, prin renuntarea in cele din urma a viziunii inguste mostenite prin cultura noastra (care m-a impiedicat sa le vad ca fiinte cu constiinte individuale), am fost apoi in cele din urma liber pentru a evolua in propria mea gandire. Am putut sa vad cum gainile pot crea legaturi cu toate animalele, inclusiv cu oamenii. Mintea mea a fost eliberata de categoriile rigide pe care le-am impus asupra animalelor precum gainile, eliberata de prejudecatile cu care am fost invatati in legatura cu produsele animale, eliberata de conditionarile culturale cu care toti am crescut si care ne-au invatat sa nu ne pese de aceasta clasa de animale – care ne-au invatat ca valoarea lor este limitata de doar utilitatea lor pentru noi ca produs alimentar.

 

Increderea si asteptarile

 

Ca in orice relatie bazata pe incredere reciproca, am mai invatat ca nu poti primi darul de a cunoaste natura adevarata a animalului fara doi factori importanti: 1. rabdarea (in timp se poate stabili increderea reciproca in orice relatie) si 2. eliminarea oricaror asteptari de a obtine ceva de la ele. Intr-adevar nu este diferita de relatiile dintre oameni, asa-i?

 

Cu toate acestea este greu pentru oameni sa-si imagineze cum ar fi sa redea respectful fata de aceste pasari, deoarece relatia noastra s-a bazat pur si simplu pe luare, adica luarea oualor. Multi mi-au descris cum gainile lor i-au ciupit atunci cand au incercat sa le ia ouale. Si asta i-a ofensat. Pentru a intelege de ce, trebuie sa incercam a privi lucrurile din punctul de vedere al animalului. Iei ceva ce apartine gainei. Si este ceva important pentru ea. Ea percepe ouale ca pe potentialii ei pui. Gaina noastra adoptata Doris dovedeste acest punct.

 

Doris: o dorinta tenace pentru maternitate

 

Frumoasa si eleganta Doris fotografiata aici este una dintre cele trei gaini adoptate. A suferit o operatie majora acum un an pentru ai fi salvata viata. Operatia a constat prin indepartarea oviductului si a unei mase de ramasite de oua infectate, care era blocata in abdomenul ei. O treime din greutatea corpului ei a fost indepartata in timpul operatiei. A fost un succes. Ea niciodata nu va mai avea povara de a mai depune inca un ou. Oricum, ea niciodata nu si-a pierdut dorinta de a fi mama.

 

Chiar deunazi, am vazut-o cum a intors cu ciocul oul proaspat depus de o alta gaina si l-a clocit aproape o ora. Si ea face acest lucru regulat si cu o tenacitate incredibila de mai bine de doi ani de la operatie. Aceste actiuni exprima o asteptare ca oul poate contine un embrion si eventual va ecloza un pui daca este ingrijit corespunzator. Gainile mame sunt cunoscute ca-si intorc ouale in pozitii precise de 30 de ori pe zi, ca sa asigure nasterea sanatoasa a puiului.

 

Ruperea legaturilor de familie

 

Azi, gainile clocitoare din fermele industriale nu isi cresc puii ci doar depun oua infertile – deoarece acolo nu exista cocosi care sa fertilizeze ouale. Ouale pasarilor parinti care sunt folosite pentru a depune oua fertile, crescute in ferme de inmultire gigantice, sunt luate si puse in incubatoare artificiale. Acesti pui sunt vanduti apoi tuturor celor interesati, de la fermele industriale pana la cei care cresc gaini in curtea casei. Ca urmare, puii sunt lipsiti de lucrul cel mai natural pentru ei: maternitatea. Gainile sunt cunoscute ca mame pentru cel putin aceeasi durata de timp ca si cele mai vechi fosile cunoscute ale stramosilor gainilor in urma cu aproximativ 50 milioane de ani! Domesticirea acestor pasari, care a inceput acum 7.000 de ani, este doar o picatura in timpul evolutiei in comparatie cu durata de timp in care au existat in lumea naturala, fara interventia omului.

 

Rasplata finala

 

In timp ce unii vad cresterea gainilor in curte ca o oportunitate de a avea oua proaspete si o sursa permanenta de mancare, eu o vad ca pe o oportunitate de a inapoia ce le datoram unei specii a carei identitate am distrus-o, ale caror interese fundamentale si dorinte le-am refuzat neindurator si ale caror trupuri le-am manipulat in masini de facut oua. Eu spun ca este timpul sa lasam pasarile sa-si vindece ranile, si sa nu mai cautam modalitati mai umane sau metode mai durabile pentru a continua folosirea lor pentru oua. Este o schimbare, pentru a fi sigur, departe de spiritul de a lua si mai aproape de spiritul de a da. Si rasplata finala vine sub forma unei prietenii profunde, care poate fi castigata doar atunci cand renuntam la obsesia noastra fata de ouale lor.

 

Daca doriti sa cresteti pui, adoptati va rog! Adaposturile si scolile care au un program de inmultire a puilor sunt adesea in cautare de oameni pentru adoptia celor  care au nevoie de o casa. Sunati-va adapostul local, sanctuarul sau scolile respective.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*