Care este pasul dintre aproape vegan si vegan?

Autori:   Robert Grillo

Acest articol a fost originar publicat in limba engleza de Free from Harm la http://freefromharm.org/animal-products-and-psychology/what-lies-between-almost-vegan-and-vegan/

Traducere: Gabriela Voicila

 

b-stepping-stone

Foto: Jon White

Intalnesc o multime de oameni care sunt foarte aproape de a deveni vegani (sau cel putin asta este ceea ce imi spun). Si stiu ca multi oameni, de asemenea, se considera in mare parte vegani in ceea ce priveste dieta lor. Este intotdeauna incurajator si laudabil sa vezi oameni care lupta pentru ceea ce cred ei, chiar si atunci cand statutul lor nu se potriveste inca echipei noastre. Totusi, ma intreb de multe ori ce anume ii retine pe unii sa faca acel pas mic pentru a deveni vegani, mandri si increzatori, mai degraba decat a se situa cu timiditate la granita.

 

In primul rand, cred ca motivul pentru care unii ar putea sa nu fie pe deplin dedicati unei diete vegane, este frica de a renunta la un fel de plasa de siguranta psihologica. Nimeni nu vrea sa esueze sau sa fie priviti ca ratati. Pastrarea unei usi intredeschise previne esecul.

 

In al doilea rand, eliberandu-ne de tot “bagajul unei diete alimentare” pe care l-am carat este chiar o realizare pentru unii mai mult decat pentru altii. Multi oameni inca mai doresc sa se agate de asta chiar si dupa respingerea a ceea ce reprezinta superstitiile si miturile. Ei poate ca nu sunt cei care acumuleaza si depoziteaza toate posesiunile lor din trecut in dulapuri si pivnite, dar exista inca anumite idei despre faptul ca le-a fost greu sa se desprinda de trecutul lor. Ar putea fi notiunile din trecut despre sanatate, familie, norme sociale sau culturale si fragmente ale identitatii lor personale care sunt legate de anumite produse alimentare.

 

In al treilea rand, eu cred ca a fi vegan este prea adesea asociat cu perfectiunea morala sau puritatea, mai degraba decat pur si simplu sa-ti traiesti viata in comformitate cu un principiu simplu al non-violentei, care este in mod constant efectuat in fiecare zi din viata. Ca vegani, trebuie sa lucram din greu pentru a spulbera mitul puritatii. Noi nu suntem puristi. Suntem realisti din punct de vedere moral, folosind furculitele noastre in opunerea violentei inutile asupra animalelor. In umila mea parere, nu este totul ci doar putinul pe care-l putem face pentru animale.

 

In al patrulea rand, traim intr-o epoca a relativitatii morale (exceptand cazul in care subiectul este violenta asupra oamenilor) care priveste cu suspiciune orice angajament de a trai dupa un principiu. De fapt, veganii etici care pretind ca “mananca pe principiul”, sunt priviti de multe ori cu dispret si/sau respinsi ca absolutisti, extremisti, fanatici etc. S-ar putea teme acest “aproape-vegan” de un astfel de control social si sa caute sa-l evite? Si aceasta intrebare ridica o alta intrebare. Se merita sa abandonam valorile noastre pentru a se potrivi sau sa ne conformam sau sa calmam interesele altor non-vegani in viata noastra atunci cand consecintele de a face aceasta sunt literalmente o chestiune de viata si de moarte?

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*